Restaurantul Raw Vegan BioFresh - Spaima Bacteriilor

Noi, bărbaţii, ne regăsim de foarte multe ori în personaje precum Al Bundy, George Constanza sau Fred şi Barney ori Homer Simpson. Exact precum cel din urmă enumerat spuneam şi eu cu orice ocazie când eram întrebat despre posibilitatea de a deveni vreodată raw-vegan sau măcar vegetarian.

Şi ca să fiu mai clar: vegetarian înseamnă că mănânci plante, ouă, lactate, dar nu şi carne, vegan înseamnă că te hrăneşti doar cu plante, dar pot fi şi gătite la foc, raw-vegan presupune că mâncarea ta este exclusiv vegetală şi netrată termic . Este permisă doar o încălzire la maxim 40 de grade Celsius, cam ca la soare, adică.

Ca să înţeleg mai bine cum stă treaba m-am decis să vizitez câteva restaurante de profil. Şi să nu uit să vă spun că primul restaurant în care am mâncat vreodată în viaţa mea a fost un lacto-bar din centrul oraşului copilăriei mele, Buzău, unde m-a dus tatăl meu când aveam vreo 7 ani. Aici, după ce am studiat îndelung meniul, am comandat iahnie de fasole. A fost delicioasă, o ţin minte şi acum după aproape 40 de ani!

Aşadar mi-am început periplul meu prin „iarba” capitalei la restaurantul BioFresh, foarte aproape de Piaţa Unirii, pe strada Leon Vodă (eu recunosc, cu toate că mi-a plăcut istoria patriei, nu am mai auzit de un asemenea voievod).  Intrarea are aspect grecesc pentru că aici a fost mai demult un restaurant grecesc, proprietarii clădirii sunt chiar nişte greci care au dat greş cu localul lor şi s-au gândit că vor scoate mult mai mulţi bani din chirie (2.400 euro lunar doar parterul, preţul include şi echipamentele din bucătărie) decât din cârciuma lor.

Mi se pare o chirie enormă, aşa cum sunt cam peste tot în Bucureşti când este vorba despre restaurante şi de-aia se şi închid atât de multe: când se negociază contractul de închiriere noii investitori au visuri mari, cred că vor avea profituri uriaşe încă din prima lună, proprietarii de imobile au şi ei o părere distorsionată a realităţii crezând că în acest domeniu toată lumea câştigă enorm, dar măcar pe ei îi avantajează într-o oarecare măsură gândirea asta. 

Spun „într-o oarecare măsură” deoarece inclusiv pentru ei este păgubos modul ăsta de a trata problema căci chiriaşii pleacă foarte curând, iar proprietarul stă mult timp cu spaţiul gol fără să câştige nimic. Un exemplu concret este un local cu vad bun, pe Pache Protopopescu, care într-un an a schimbat vreo 4 chiriaşi naivi şi visători (cel de acum se numeşte „La Butoiul Naţional” şi speră să supravieţuiască din atragerea elevilor de la „Mihai Viteazu” odată cu începerea anului şcolar... la fel se gândesc şi cei care au preluat în apropiere fostul „Special Steakhouse”, actualmente „La Paque”...).

Şi iată-mă stând la masă cu 3 vegăniţe fermecătoare simţindu-mă precum un elefant în magazinul cu porţelanuri. Este vorba despre Andra, una dintre partenerele acestei afaceri cât şi bucătarul-şef, Mihaela, cea de-a doua asociată, şi Andreea, cea care comunică lumii care-i treaba cu Bio şi cu Fresh-ul. Andra este de la Timişoara unde a luat fiinţă în urmă cu câţiva ani conceptul acesta – mai întâi ca un magazin mic, apoi ca un local cu 7 locuri, iar acum un restaurant în toată puterea cuvântului. Mama Andrei a fost cea care s-a încăpăţânat să reuşească. 

După ce am răsfoit meniul destul de bogat am ales să începem cu un fresh de mango cu kiwi şi anason stelat (14 lei), o limonadă cu lămâie, mentă şi gheaţă (12 lei) şi 2 supe cremă cu crutoane. 

Prima supă e de broccoli (conţine broccoli, conopidă, morcovi, pătrunjel, ceapă verde, ardei – toate crude, doar mixate într-un blender – 13 lei). Eu I-am mai presărat piper, dar tot a persistat un iz vag de iarbă. Sugestia mea a fost ca fiecare porţie să vină alături cu un bol mititel cu puţină ceapă tocată, simplă. Cred că un astfel de adaos i-ar tăia din gustul « ierbos ». Iar pentru cine nu este vegan, ci doar vegetarian, poate drege supa şi cu o linguriţă de smântână sau un « praf » de parmezan.

Cealaltă supă, denumită « Suprema » (15 lei), era o cremă de roşii uscate, ardei, dovlecel, avocado, cardamon, tot crudă, preparată în acelaşi mod ca şi prima descrisă, şi pot spune că a avut un gust perfect, excelentă. Îşi merită numele din toate punctele de vedere, inclusiv ca şi consistenţă.

Am continuat cu salatele. Cea grecească (16 lei) conţine un amestec de salată verde, roşii, ardei, măsline, castraveţi şi tofu (este un produs ce provine din Orientul Îndepărtat, un fel de brânză obţinută prin închegarea laptelui de soia). 

Se vede cu ochiul liber că mi-a plăcut salata grecească, nu ?

Cea de-a doua a fost una de fenicul (fenicul, morcov, ardei, dovlecel, ulei de măsline, condimente – 17 lei) căreia i-am mai adăugat puţin oţet din oliviera de pe masă şi a fost excelentă. A fost foarte funny pentru că era foarte cronţăitoare, mă simţeam ca un iepure imens.

La felul doi am cerut şi pâine crudă (5 lei), aşa o găsiţi trecută în meniu, este un fel de focaccia din seminţe şi legume amestecate până se face o pastă, apoi se pune la deshidratator (maxim 40 de grade Celsius) şi se usucă ajungând la aspectul din imagine. Este foarte consistentă, iar dacă ar fi avut şi ceva picant prin ea ar fi fost o gustare ideală pentru bere sau vin.

Am comandat şi vin ecologic (6 lei paharul), alb şi roşu, un vin de Jamu Mare, aceasta fiind o comună din extremitatea sudică a jud. Timiş, la graniţă, care între 1919 şi 1924 chiar a făcut parte din Yugoslavia. A fost sec, mi-au plăcut ambele sortimente.

Dar şi un cocktail al cărei denumire mi-a atras atenţia şi m-a amuzat – « Spaima bacteriilor » cu ţelină, măr, morcov, polen şi ghimbir. Credeţi-mă că a fost şi foarte gustos, nu doar util că a băgat în sperieţi bacteriile. 

Mixul de legume cu anghinare (23 lei) a fost pregătit la foc şi a semănat cu un ghiveci “ca la mama acasă” din praz, spanac, cartofi dulci, ardei, anghinare etc. doar că a fost îmbogăţit în mod fericit cu seminţe de dovleac şi năut. Eu mi-am adus aportul din nou cu piper pentru a merge vinul mai bine.

În afară de mixul de legume am luat şi un platou cu rulouri crude (7 bucăţi, 18 lei) de dovlecei şi sos ce erau umplute cu castraveţi, morcovi, rucola, ardei, germeni, dovlecel, usturoi. Buni, dar şi mai buni ar fi fost cu o mână de parmezan aruncată « la mişto »... 

Deserturile sunt făcute tot fără  tratament termic şi arată foarte bine, dar au un gust incredibil de plăcut. Unul dintre ele a fost tortul bicolor (15 lei) cu merişoare, caju, cacao, miere, cocos etc.

Celălalt desert...

...celălalt desert a fost fabulos - tort de afine cu sos din fructe de pădure  (afine, merisoare, caju, cacao, miere – 16 lei). Cel mai bun desert de anul ăsta mâncat la vreun restaurant până acum !!!

Alături de minunile astea dulci s-a potricvit de minune cafeaua organică “Espresso Emozioni” (6 lei).

Iată ce prezentare are în meniu: “cafeaua espresso organică “Espresso Emozioni” este dedicată exclusiv finilor degustători şi total lipsită de adaosuri potenţiatoare, conservanţi sau arome. Este certificată BIO şi obţinută prin comerţ FAIR TRADE, 100% Bio Arabică, cu un amestec elegant de arome unice, fine. Culeasă manual din Podişurile Înalte (Mexic, Peru), din aşa numitele “Păduri de Cafea”, prăjită şi finisată în Germania. “

Capuccino fără cofeină – 7 lei.

În încheiere trebuie să fac câteva precizări.

La restaurantul BioFresh ar trebui folosite mai multe condimente. Nici mâncare pregătită cu carne nu este bună fără minunatele arome ale mirodeniilor.

Se fac şi livrări la domiciliu sau birou, transportul este gratuit, preţurile mi s-au părut mai mult decât decente. Puteţi judeca şi singuri după ceeea ce am scris mai sus.

În fiecare sâmbătă seara sunt susţinute concerte de jazz. Intrarea este liberă.

Dacă mi-a plăcut ? Răspunsul poate să vi-l ofere cel mai bine poza mea de final şi credinţa mea intimă că în mai puţin de un secol abatoarele vor deveni muzeele groazei precum  lagărele naziste, iar noi, carnasierii umani, vom fi consideraţi nişte barbari la fel cum ne gândim acum la canibali.

:Şi să nu uităm de codul comunicării dintre client şi stafful restaurantelor, da?

See you s(p)oon !

PS – dedic o melodie frumoaselor vegăniţe de la restaurantul BioFresh cât şi vouă celor care îmi suportaţi opiniile până la ultima silabă a articolului.