Casa Oprescu - Restaurantul Celor Trei Papanași

La sfârşitul lunii noiembrie 2013 ne-am gândit să încercăm ospitalitatea unui restaurant românesc ştiind că urmează o lună plină de tradiţii, inclusiv gastronomice, şi am ales să mergem cu Turul Culinar al Bucureştiului la Casa Oprescu dat fiind faptul că are o amplasare ce îl recomandă, este vorba de frumoasa vegetaţie din Parcul Tineretului, în plus pune la dispoziţia clienţilor şi o parcare generoasă ce puţine restaurante din Bucureşti o pot face. Accesul se face printr-o alee (str. Secerei 10), cam 50 de metri din Bdul Tineretului, imediat prin stânga drumului ce duce la Sala Polivalentă şi Clubul Daimon.

Aici l-am întâlnit pe Andrei Oprescu, proprietarul restaurantului acesta cât şi a primului fast-food românesc din Bucureşti, este vorba despre un local mic de pe Calea Văcăreşti de unde ne-a şi arătat imagini "live" pe telefonul său, imagini transmise de camerele de luat vederi de acolo. Am văzut clienţi care se bucurau de nişte bucate apetisante.

În timp ce gazda noastră rezolva diverse probleme gospodăreşti, noi am comandat ceea ce ne-a făcut cu ochiul după răsfoirea meniului meşterit în forma binecunoscută a României. Aşadar am început ospăţul cu o ţuică zdravănă de patruzeci de grade (4,9 lei un ţoi de 50 ml). 

Să nu uit să mă laud cu papionul de la ShOOka Design. Cred că la papioanele şi la bretelele mele s-ar potrivi de minune o pipă... hmmm... o să mă gândesc la asta...

În timp ce părinţii lor se simt bine la masă, copiii acestora se simt bine peste tot. Este duminică la prânz şi este o atmosferă foarte relaxată. :D

Între timp Andrei Oprescu a revenit şi ne povesteşte despre afacerea sa, despre problemele care apar la tot pasul în viaţa unui antreprenor. Ne spune că este asociat cu un  frate de-al său, care, însă, nu se implică în management, iar bucatele sunt ticluite de mama sa, o arhitectă pasionată de gastronomie, dar şi de soţie care se implică total în activitatea restaurantului odată cu creşterea fetiţei lor. Deci o afacere de familie.

Comanda clientului este preluată pe dispozitive electronice de către ospătari, iar softul de gestiune îşi face treaba mai departe. 

Andrei Oprescu este foarte mândru de specificul românesc al restaurantului său şi are mare grijă ca acesta să fie alterat foarte puţin sau deloc dacă s-ar putea. De exemplu în meniu nu apare "cafe latte", ci "cafea cu lapte", iar muzica ambientală este exclusiv românească - demult nu mai auzisem Angela Similea, Corina Chiriac, Margareta Pâslaru etc.

În fiecare seară cântă o formaţie de muzică, Simona Ţone se numeşte solista, care interpretează muzică uşoară şi populară. Pentru o nuntă ei îţi cer 1.500 de euro, dar dacă petrecerea are loc la Casa Oprescu tariful este de 3 ori mai mic, adică numai 500 de euro.

Restaurantul cu specific tradiţional-românesc "Casa Oprescu" este foarte spaţios şi este împărţit în două saloane. Cei care nu agreează muzica prea tare pot sta în spaţiul în care nu se cântă şi se aud melodiile doar în surdină, înlesnind astfel conversaţia comesenilor. Şi distanţa dintre mese este destul de mare pentru a nu crea disconfortul de a asculta fără să doreşti discuţia vecinilor tăi.

Decorul este foarte simplu.

Fiecare salon este dotat cu câte un şemineu. Acestea, cât şi bucătăria, funcţionează pe foc cu lemne.

Iată că a sosit şi primul fel comandat, un platou de răcituri pentru două persoane (700g, 34 lei) care conţinea piftie, tobă, şorici, slănină, salam de Sibiu, ghiudem, babic, jumări, salată de vinete coapte, fasole bătută, ceapă roşie - toate astea cu pâine făcută la cuptorul din bucătăria restaurantului şi apoi prăjită puţin (4 lei). 

I-am sugerat lui Andrei Oprescu să scoată de pe platou salamul de Sibiu şi să introducă o brânză de burduf. Andrei a spus că este o idee bună, dar nu va scoate nimic, ci va adăuga şi brânză de burduf şi caş fără să modifice preţul.

Bineînţeles, am savurat fasolea bătută până la ultima picătură. Şi, ca de obicei, am stins pălincuţa cu o bere rece, mai precis un pahar de Stella Artois (400 ml, 6,9 lei).

Atât vasele de decor cât şi cele în care se servesc bucatele de la restaurantul tradiţional românesc "Casa Oprescu" sunt din ceramică de Horezu, cumpărate chiar de meşterii de acolo. L-am întrebat de ce nu foloseşte străchini de la Piaţa Obor, sau imitaţii bulgăreşti ori chinezeşti, sunt mult mai ieftine. Andrei mi-a răspuns că doreşte să contribuie şi el cu puţinul cu care poate la dăinuirea moştenirii autentice din strămoşi. 

Deasupra clădirii flutură drapelul naţional.

Şi pentru că platoul cu răcituri a fost foarte săţios şi voiam să ne păstrăm un locşor în stomac şi pentru felul principal, nu am mai mâncat atunci ciorbă, am venit într-o altă duminică şi am făcut-o pentru că rămăsesem cu gândul la zemurile aburinde de pe alte mese la care am tras pofticioşi cu ochiul şi cu nările.

Nefasta a poftit la supa de cocoş cu tăiţei de casă, cu ardei iute verde şi smântână (neam de ardeleni, nu se dezminte, pune smântână în orice mâncare).

Eu am înfulecat, efectiv, ciorba de coastă afumată de purcel acrită cu varză murată. Cu ardei iuţi muraţi şi pâine caldă de casă. 

O astfel de "minunăţie-n farfurie" costă 12 lei în meniu, dar în cursul săptămânii la "meniul zilei" de la prânz, împreună cu un fel principal, preţul total este de numai 16 lei.

"Vă rugăm, nu deranjaţi! Se savurează ciorba cu zeamă de varză murată!" :P :P :P

Dar să revenim la vizita noastră iniţială. Am poftit şi la un vin roşu sec de la Vinarte, "Castel Bolovanu" 2010, un Cabernet Sauvignon din podgoria Sâmbureşti (40 lei)

Bucurie mare! S-a umplut iarăşi masa cu bunătăţi aromate!

Organe de porc - fudulii, inimă, ficat, rinichi (350g, 25 lei), la grătar, cu pâine prăjită şi pastramă de berbecuţ tot la grătar, cu mămăliguţă (250g, 29 lei). 

Şi pe lângă ele şi-au făcut datoria cu prisosinţă vinul despre care v-am povestit, o salată de ardei iuţi copţi (7 lei) şi luteniţa din partea casei (un sos bănăţean de inspiraţie sârbească din roşii coapte, ardei roşu copt, usturoi şi pătrunjel). Pentru cine doreşte mujdei costă 2 lei.

Se poate observa că şi salata de ardei iuţi conţine puţin mujdei, deci cine nu doreşte poate menţiona asta. Eu sunt fan usturoi, deci mi-au mers la suflet aşa picanterii! :P :P :P

A venit şi partea cea mai tristă a unui ospăţ pentru că anunţă finalul, adică deserturileeeee !!!

Din partea casei a sosit un platou cu prăjituri de casă, iar noi am comandat o plăcintă cu dovleac (9 lei), una cu brânză (12 lei) şi o porţie de papanaşi (15 lei).

Povestea celor 3 papanaşi este următoarea. O clientă a spus odată că papanaşii de la un restaurant din cartier ar fi mai mari decât la Casa Oprescu. Atunci Andrei a spus că nu numai că papanaşii aceştia nu sunt mai mici, sunt cel puţin la fel de mari, dar din acel moment porţia va conţine 3 "purceluşi". Eu nu am mai întâlnit până acum aşa ceva, în schimb am avut parte şi de un singur papanaş la o farfurie.

"Mâncători de papanaşi din toate ţările, uniţi-vă!" La Casa Oprescu ! :D

O duminică extraordinară, cu adevărat de neuitat.

Bineînţeles că au primit atestatul pofticioşilor "Lingura de Lemn" cu multe aplauze din partea noastră! Este un restaurant la care devii dependent de mâncarea bună şi atmosfera aerisită, la propriu şi la figurat.

Turul Culinar al Bucureştiului îşi continuă frumoasa aventură! See you s(p)oon !

Iată și emisiunea ”Poftă Bună de Viață” realizată de MeniuTV la restaurantul celor trei papanași unde am conversat cu invitații noștri despre turismul din România, am comparat vinul românesc cu ceea ce este la vest și est de România, iar un monarhist convins ne-a depănat amintiri cu Majestatea Sa Regele Mihai.

Poveștile regale sunt fabuloase, dar în același timp și foarte amuzante. Bucurați-vă de ele!

PS - să ne reamintim în încheiere codul de comunicare, cu ajutorul tacâmurilor, între client şi stafful restaurantelor din întreaga lume, pentru că mereu comunicarea aduce numai lucruri bune!