Festin Românesc la Trattoria Degli Amici

Locuim în zona Piața Romană și ne aprovizionăm cu ”de toate” de la magazinul Billa de pe Calea Dorobanților, foarte aproape de ASE - Facultatea de Cibernetică. Înainte de asta, mergem și bem o cafea sau o limonadă pe la vreun bar din împrejurimi. Așa s-a întâmplat și sâmbăta care a trecut.

Am intenționat să intrăm la cafeneaua Mon Cher, vizavi, cumva, de Tucano Coffee, dar cu totul întâmplător am văzut că pe str. Ernest Broșteanu 2, chiar în spatele vilei Tucano, este un restaurant italienesc - Trattoria Degli Amici. Ne-am spus că ne putem răsfăța aici, de data asta, mai ales că nu fusesem niciodată și am devenit brusc curioși văzând oferta zilei afișată la intrare.

Oferta zilei era, de fapt, un eveniment numit ”Festin de Toamnă” și însemna un meniu românesc gătit în fața clienților la ceaunul și grătarul din curtea localului. Ni s-a spus că putem rămâne chiar și fără rezervare, dar nu mai târziu de ora 17,00 când era tot restaurantul rezervat.

Poftele ne-au învăluit brusc și ne-am pus pe treabă - adică să îndeplinim rutina noastră pentru Turul Culinaral Bucureștiului.

În primul rând vreau să menționez că ne-a plăcut ce am văzut și ce am simțit în glasul și purtarea personalului. O căldură cu adevărat amicală, precum numele localului, ne-a făcut să ne relaxăm instant.

Chiar m-am jucat puțin cu toporișca și lingurile mele uriașe, linguri ale căror replici le-am găsit și în dotarea gospodarilor ce se ocupau de bucatele frumos mirositoare care sfârâiau și bolboroseau molcom în ceaunul încins.

Festinul nostru de toamnă a debutat cu câte o ciorbă de burtă cu smântână și ardei iute (12 lei toată combinația) - gustoasă, sățioasă și totodată reconfortantă.

Ne-a plăcut gustul echilibrat, a fost exact ce trebuie să fie într-o sâmbătă de toamnă la prânz, după cheful de vineri seară.

Încă o dată vreau să subliniez comportamentul profesionist al ospătarului, așa cum rar găsim prin restaurantele bucureștene.

Cred că se citește lesne pe chipul meu relaxarea care mă învăluise la care contribuise, sincer, și primul pahar cu vin. Apropo, la pahare ar trebui să se lucreze puțin, adică să se servească vinurile și apa în mod diferit în funcție de fiecare băutură-n parte (alb, roșu, vin fortifiat, apă etc.).

Se observă cu ușurință că smântâna este cremoasă ceea ce a dat un plus de consistență ciorbei de burtă. Un deliciu!

Acelea sunt lingurile gazdelor, nu ale mele. În timp ce noi ne-am ”luptat” cu ciorba de burtă, a fost gata și pastrama de berbecuț cu mămăliguță (24 lei).

Știți cum mirosea în toată curtea ? Ca-n Raiul Aromelor! Nu știți cum miroase în Raiul Aromelor ? Treceți sâmbăta viitoare pe la Trattoria Degli Amici pentru că se va găti pește în același stil. Cică vor avea o știucă umplută după o rețetă din Delta Dunării de la pescari.

La felul principal am ales iahnie de fasole cu ciolan afumat (22 lei) și pastramă de berbecuț cu mămăliguță (24 lei) - ca să meargă cu vinul roșu, sec. Și a mers!

Vinul roșu și sec a fost ”Terase Danubiene” - Negru de Drăgășani 2014 de la Crama Vinarte. Mai exact de la podgoriile lor din Mehedinți, de la Stârmina.

La Stârmina, Turnu Severin, în jud. Mehedinţi, Vinarte deţine un total de 190 de hectare. Un amplu program de lucrare şi exploatare a viilor şi de modernizare a tehnologiei în cramă a fost terminat în 2009.

Datorită aşezării în regiunea de sud-vest a ţării, în apropiata vecinătate a Dunării, cu un climat avantajat de influenţa mediteraneană, această podgorie a produs întotdeauna vinuri remarcabile.

Datele climatice statistice confirmă că aici avem o temperatură ideală tot timpul anului şi un număr semnificativ de ore însorite (un studiu scris în 1868 menţionează că “soarele străluceşte deasupra podgoriilor tot timpul zilei”), elemente foarte importante în atingerea maturităţii complete a strugurilor.

Aceste podgorii au menirea deosebită de a produce vinuri cu un caracter deosebit, atât roşii cât şi albe - soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot, Negru de Drăgăşani, Fetească Neagră, Novac, Tămâioasă Românească şi Sauvignon Blanc.

Vinul nostru de azi, Terase Danubiene 2014, este sec, are 13,5% alcool și ae în compoziție 95% Negru de Drăgășani și 5% Novac.

Pentru realizarea acestui vin, recoltarea strugurilor se face  manual în lădiţe de plastic, urmează desciorchinarea şi zdrobirea, mustuiala este pompată în cisterne de inox cu temperatura controlată unde este însămânţată cu levuri pentru desăvârşirea fermentaţiei alcoolice, urmată de tragerea vinului şi finalizarea fermentaţiei malolactice în barrique-uri de stejar franțuzesc unde se înnobilează cu o perioadă de maturare de circa 6 luni.

Pe etichetă este reprezentat grafic podul construit de romani în anul 105 D.C. la Drobeta Turnu Severin și ceva interesant legat despre aceasta veți găsi în finalul acestui fotoreportaj culinar maraton.

Dar să revenim la vinul nostru de la Vinarte: Terase Danubiene - Negru de Drăgășani 2014. Vizual: limpede, roşu rubiniu intens, strălucitor cu reflexii violacee. Olfactiv: intens, arome de cireşe negre şi fructe de pădure, nuanţe de condimente. Gustativ: plin, puternic şi echilibrat, cu tanini rotunzi, cu note fructate şi un final persistent.

Un vin cu astfel de caracteristici este perfect pentru ceea ce am ales să mâncăm, s-a completat natural atât cu pastrama de berbecuț la ceaun cât și cu iahnia de fasole cu ciolan afumat.

Soiul de struguri Novac a fost obţinut în 1987, la SCDVV Drăgăşani, din soiurile Negru Vârtos şi Saperavi, de către Mircea Mărculescu. Soiul are potenţial de producţie foarte mare, maxim de 18 tone/ha. Vinul rezultat se aseamănă mult cu Cabernetul.

Soiul de struguri Negru de Drăgăşani a fost obţinut din încrucişarea soiurilor Negru Vârtos şi Saperavi, în 1993, la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Viti-Vinicolă Drăgăşani, de către Mircea Mărculescu şi Mircea Vlădăşel -  potenţial de producţie constant şi ridicat (15,5 t/ha).

Compania Vinarte s-a născut în 1998 din entuziasmul unui grup de investitori români, francezi şi italieni, pasionaţi de viticultură şi încrezători în extraordinarul potenţial al viilor româneşti.

Cum era şi firesc, alegerea centrelor de producţie a fost rezultatul unor atente studii efectuate de specialiştii societaţii care au reuşit să identifice în scurt timp, în trei renumite zone viticole, terenurile apte să producă vinuri de excelenţă. Aşa au fost achiziţionate trei domenii viticole (un total de aproape 344 de hectare de vie) care astăzi formează structura productivă a societăţii, respectiv Villa Zorilor - Dealu Mare, Bolovanu - Sâmbureşti şi Stârmina - Mehedinţi. Fiecare având propria ”personalitate” modelată de condiţiile diferite de sol şi climă.

În locul viilor hibride, bolnave, epuizate moştenite de la vechile ferme de stat, au fost plantate soiuri noi, nobile, importate din Franţa. Centrele de vinificare au cunoscut şi ele un rapid proces de modernizare - cisternele de inox cu temperatura controlată, presele, filtrele, baricurile înlocuind vechile cisterne din beton, budanele şi butoaiele aflate într-o avansată stare de degradare.

Ceea ce a dat însă o dimensiune diferită întregului efort investiţional, transformând compania dintr-un simplu producător de vinuri într-un deschizător de drumuri şi, de ce nu, într-un model al calităţii, a fost alegerea oamenilor, a celor care trebuiau să înţeleagă, să interpreteze şi să dea viaţă potențialului viilor din portofoliu.

Aşa au ajuns să se alature companiei Vinarte specialişti străini, nume deja foarte cunoscute în lume, care, împreună cu tehnicienii români, tineri ieşiti de pe băncile facultăţii de horticultură, au adus un plus de personalitate şi un nou impuls în crearea şi aplicarea noilor tehnologii în lucrările agricole şi în vinificaţie.

Rezultatele au răsplătit aproape imediat pasiunea şi perseverenţa cu care s-a lucrat din prima clipă. Dupa 4 ani, primele vinuri Vinarte semnate “Prince Matei”, “Prince Mircea” şi “Soare” au creat o adevărată “revoluţie” pe piaţa românească şi străină, obţinând recunoaşterea internaţională prin numeroasele medalii şi distincţii la prestigioase concursuri internaţionale.

Încrederea în potenţialul viticulturii românesti, fascinaţia unei tradiţii care pe aceste meleaguri datează din antichitate, dorinţa de a restabili prestigiul vinului românesc în lume sunt doar trei din motivele care au convins sa dea un nume ambiţiei lor de a produce un vin de excepţie - Vinarte.

Clienți de toate vârstele ocupau locuri atât la terasa din curte cât și în interior. La buna atmosferă contribuia și muzica bună ce răsuna la un volum decent lăsând spațiu conversațiilor de la mese.

La desert nu mai am putut altceva decât să împărțim o cană de must alb (5 lei). Alături de papionul de ShOOka Design.

Ne-am simțit excelent la Trattoria Degli Amici, trebuie să revenim și într-o zi din cursul săptămânii să testăm și meniul italienesc. Sunt foarte curios!

Turul Culinar al Bucureștiului merge mai departe, povestea continuă! Datorită vouă care ne sunteți aproape!

PS - și un film interesant apropo de Podul lui Apolodor din Damasc de la Drobeta.