Cu Horațiu Mălăele la Cafeneaua de Ziua Teatrului

„M-am îmbrăcat în negru fiindcă am auzit că sunteţi morţi după mine” glumește actorul Horațiu Mălăele - Horă, cum îl alintă prietenii.

S-a născut în anul 1952 în satul Tahomir de lângă Târgu-Jiu, deci are ceva din spiritul artistic al lui Brâncuși și foarte mult din neastâmpărul oltenesc, el declarând că așa se simte bine doar dacă muncește mult și aleargă de colo-colo fără oprire. 

Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea in viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine: profesori și copii, eram numit "prostu' clasei", mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic.Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar:"Tu ești un geniu." Iar eu am început să fiu.

Nu-i pasă de convenții sociale și de gura lumii, are conștiința valorii sale, așa că nu se dă înapoi de la a circula cu un Mercedes de 40.000 de euro, dar în același timp să umble cu adidași rupți în picioare.

Prima imagine de mai sus îl înfățișează pe Horă împreună cu soția sa Gabriela cu care este căsătorit de vreo 25 de ani - ea este absolventă de cibernetică și, în prezent, director financiar la Nestle România. El ne spune că secretul unei relații frumoase și îndelungate este fidelitatea, implicit moralitatea.

Fiii săi au început să cocheteze și ei cu filmul, unul ca actor, iar celălalt ca asistent de regie. Nici ei nu s-au gândit de prea mult timp să se îndrepte spre zona artistică, așa cum și Horă când a venit la 18 ani în București voia să dea examen la Arte Plastice, dar după ce a văzut câteva piese de teatru la Bulandra și-a schimbat opțiunea.

„Familia e o lume specială care poate să te ajute, dar poate să le şi încurce. Pentru mine a fost şi este o binefacere. Cum spunea Petru Creţia, sunt lucruri pe care le lasă Dumnezeu. Şi dacă sunt bune, nu mai e cazul să te întrebi asupra lor... 

...Dacă începi să le diseci, să vezi, să le răsfoieşti, s-ar putea să te tulburi. E ca o taină şi trebuie să o păstrezi ca atare. Eu sunt un tip credincios şi vreau să cred că, din această perspectivă, sunt un tip moral”

Horațiu Mălăele a jucat primul rol în 1974, la Studioul Casandra, intepretându-l pe Fabinard, în spectacolul „Pălăria florentină” de Eugène Labiche, în regia lui Ovidiu Schumacher.

În cazul piesei ”Cafeneaua” în care joacă și o puteți viziona aici, Mălăele semnează și regia ca și în situația altor spectacole precum ”Podul”, ”Puricele”, ”Lecția” etc.

Să ne trăiești, Maestre! Și tu, Teatrule, că azi e ziua ta!