Meniu.TV: Restaurantul Dorada - Comoara din Adânc

O clientă mi-a spus că trebuie să organizeze o serie de conferințe cu participante (adică femei, nu bărbați, a ținut să sublinieze asta) din provincie care sosesc la București cu trenul în Gara de Nord, care au treabă și pe la Guvern în Piața Victoriei și dorește să le plimbe și prin centru.

Așadar, m-a rugat să-i găsesc un hotel luxos, dar să nu o bage-n faliment cu tarifele practicate, o sală de conferințe pretabilă la ce are de prezentat și un restaurant cu mâncare lejeră, agreată de niște doamne pretențioase cu regimul alimentar - și toate acestea să fie cât mai aproape de zonele vizate și menționate mai sus.

Am făcut un brain-storming cu echipa www.Meniu.TV și am ajuns la concluzia că tot ceea ce dorește clienta noastră se află într-o singură locație, str. Occidentului 25, la Hotel LEV OR**** - 5 minute de Gara de Nord (o stație de troleibuz), 5 minute de Piața Victoriei și 10 minute de Piața Romană (2 stații de troleibuz).

Hotelul are și sală de conferințe și un local la demisol - restaurantul mediteranean Dorada. Are și piscină descoperită, funcționabilă doar în sezonul cald, firește.

Nu puteam să facem recomandarea clientei noastre dacă nu testam și ceea ce oferă restaurantul Dorada ca preparate și servicii. Doamnele din provincie care vor veni la conferințe trebuie să se simtă respectate și răsfățate, nu?

LEV OR înseamnă LUMINA INIMII în limba ebraică. Probabil că și denumirea contribuie la energia pozitivă pe care o simți după primii pași în clădire.

Azi vă prezentăm Turul Culinar al Bucureștiului la restaurantul mediteranean Dorada de la hotelul LEV OR****. În finalul fotoreportajului culinar maraton vă așteaptă o surpriză. ;)

Să vedem ce ne oferă meniul de la restaurantul mediteranean Dorada al cărui șef-bucătar, Chef Daniel, a lucrat mai bine de 10 ani în Argentina, așa că a avut tot timpul să se perfecționeze în prepararea fructelor de mare și a mușchiului de vită.

Am început ospățul cu o salată picantă de caracatiță marinată (29 lei) la care am asortat foarte inspirat un vin franțuzesc - Arrogant Frog Syrah Rose (80 lei sticla) de la Domaine Paul Mas, importat de Vinexpert în România. Vinurile acestui producător au prețuri la un nivel foarte lejer prin comparație cu calitatea pe care o oferă.

La alegerea vinului ne-a ajutat și Alexandru, un tânăr ospătar ce își iubește meseria și de aceea îi prevăd un viitor bun în branșă dacă va rămâne la fel de serios.

Salata picantă de caracatiță a fost surprinzător de gustoasă, chiar glumeam că ar trebui servită cu o chiflă pentru a întinge în sos și a nu rămâne nicio picătură pe farfurie.

Și prezentarea a fost pe placul nostru, simplu și de bun gust. Carnea de caracatiță a fost fragedă și destul de suculentă, nu a dat senzația de carton presat ca atunci când nu este bine pregătită.

Pentru că este cale lungă până la finalul articolului de față, și inspirat de numele LUMINA INIMII, vă voi spune câteva povestioare care sper să vă placă, chiar dacă le-ați mai citit și în alte împrejurări.

O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Până într-o zi când a văzut o lebadă…

“Această lebădă este atât de albă!”, s-a gândit cioara. “Și eu sunt atât de neagră! Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume!”

Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea. “De fapt”, i-a răspuns lebăda, “simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din imprejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată!” Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat: “Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”

Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl vadă. După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun. “Dragă păunule”, a spus cioara. “Ești atât de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin sa te vadă. Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă!”

Păunul a răspuns: “Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușcă. Așa că zilele trecute m-am gândit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”

Deci să ne gândim bine când suntem puși să alegem între lux și libertate. Între a fi păun sau cioară.

Cel de-al doilea antreu a fost o porție delicioasă de scoici Saint Jacques cu piure de conopidă și sos de trufe negre, susan negru și fistic (39 lei).

Un preparat fin, rafinat precum amintirea unei nopți irepetabile de dragoste pe care ai trăit-o demult.

Din fericire, poți reveni la restaurantul Dorada și mai poți mânca și altă dată deliciul ăsta.

Și fiindcă a venit vorba, să vă spun acum o poveste de dragoste.

A fost odată un băiat care s-a născut bolnav de o boală care nu avea leac. Avea 17 ani şi putea să moară în orice clipă. Mereu a trăit în casă, în grija mamei sale.

Într-o zi s-a săturat de asta şi s-a decis să iasă doar o singură dată. Aşa că i-a cerut voie mamei sale şi a plecat. Mergând pe uliţe a văzut multe magazine.

Trecând pe lângă un magazin de muzică şi uitându-se în vitrină, observă prezenţa unei fete drăguţe de vârsta sa. A fost dragoste la prima vedere.

A deschis uşa şi a intrat uitându-se doar la dânsa. Apropiindu-se puţin câte puţin, a ajuns la tejgheaua unde stătea dânsa.

Ea l-a privit şi i-a zis zâmbind:

- Pot să te ajut cu ceva?

În acest timp el se gândi că e cel mai minunat zâmbet pe care l-a văzut vreodată în toată viaţa.

Simţi dorinţa de a o săruta chiar în acea clipă. Dar zise bâlbâindu-se:

- Da, ăăăăăăăă, mmmmmm... mi-ar plăcea să cumpăr un CD.

Fără să se gândească, luă primul pe care-l văzu şi i-a dat banii.

- Vrei să ți-l împachetez? întrebă fata zâmbind din nou.

El i-a zis că vrea, întorcând capul, iar ea s-a dus în depozit pentru a-i aduce pachetul învelit şi să i-l dea. El l-a luat şi a ieşit din magazin.

Papioanele de la ShOOka Design sunt alături de noi, ca de obicei.

Facem o scurtă pauză de spus povești pentru a vă anunța primul preparat principal și anume baby calamar pe plită umplut cu brânză feta, creveți, baby caracatiță și legume tot pe plită, salată de icre și sweet chilli (45 lei). Știți cum mergea broasca arogantă rose franțuzească cu combinația de pe platou? Senzațional! Curgea fin ca uleiul!

Și să continuăm cu povestitul.

S-a dus acasă, iar din acea zi a vizitat magazinul în fiecare zi ca să cumpere un CD. Fata i le împacheta mereu ca apoi să le ducă acasă şi să le pună în dulap. El era prea timid ca să o invite să iasă împreună şi chiar dacă încerca, nu putea.

Mama sa a aflat acest lucru şi a încercat să-l încurajeze , aşa că a doua zi el s-a îndreptat spre magazin cu curaj. Ca şi în celelalte zile, a cumpărat din nou un CD şi ca de obicei, ea s-a dus în spate ca să i-l împăturească. El a luat CD-ul, iar în timp ce ea nu se uita, i-a lăsat repede numărul său de telefon pe tejghea şi a ieşit în fugă din magazin.

Ţrrr, sună telefonul! Mama sa răspunse:

- Alo?

Era fata. A întrebat de fiul său, iar mama începu să plângă în timp ce-i spunea:

- Nu ştii ?!? A murit ieri.

Avu loc o tăcere profundă, cu excepţia plânsetului mamei sale.

Mai târziu mama intră în camera fiului său pentru a-şi aminti de el. Ea s-a decis să înceapă să-i admire hainele, aşa că a deschis dulapul. Mare-i fu surpriza să vadă multitudinea de CD-uri învelite. Nici unul nu era deschis.

Văzând atâtea, deveni curioasă şi nu putu să se abţină. Luă unul şi se aşeză pe pat ca să-l vadă. Pe când făcea acest lucru, o bucăţică de hârtie a ieşit din cutia din plastic. Mama a luat-o ca s-o citească şi zicea: “Bună! Eşti supersimpatic. Vrei să ieşi cu mine?"

Emoţionată, mama a desfăcut bucată de hârtie după bucată, din diferite CD-uri şi acestea spuneau acelaşi lucru.

Aşa e viaţa, nu aştepta prea mult ca să-i spui persoanei speciale ceea ce simţi. Spune-i azi. Mâine poate fi prea târziu.

Pare cam tristă povestea asta, dar dacă vei spune cuiva chiar azi că-l iubești, deja te simți altfel, mult mai bine.

Acum e momentul pentru ceva mai amuzant, sper să vă placă și să trageți învățătura care vă convine.

Într-o bună zi, un tăietor de lemne își scapă securea în rau. Omul se puse pe jelit pentru că-și pierduse singurul lucru cu care putea să-și câștige existența. Văzând acestea, Dumnezeu apăru lângă apă și-l întrebă care este cauza disperării sale.

Omul îi explică atunci că securea sa a căzut în apă și nu mai știe unde e. Atunci, Dumnezeu plonjă în râu și reveni cu o secure din aur masiv.

- Asta e securea ta? îl întrebă el.

- Nu, răspunse tăietorul de lemne.

Dumnezeu intră din nou în apă și, de data aceasta, se întoarse cu o secure toată numai din argint.

- Asta e securea ta? întrebă el din nou.

- Nu, răspunse din nou tăietorul de lemne.

A treia oară, Dumnezeu reveni cu o secure de fier și îl întrebă din nou pe omul de pe mal:

- Asta e securea ta?

Al doilea fel principal poate ține loc și de desert, ca să facem o glumiță. Este vorba despre foie gras pe pară poșată în vin caramelizată cu cognac și sos de ciocolată (59 lei).

Să continuăm:

- Da, asta e, îi răspunse, de data aceasta, tăietorul de lemne.

Dumnezeu, mișcat de onestitatea omului, îi făcu cadou toate trei securile.

Câteva zile mai târziu, tăietorul se plimba pe malul râului cu nevasta sa. Dintr-o dată, aceasta căzu în apă. Cum omul se puse din nou pe plâns, Dumnezeu apăru din nou, întrebându-l care-i este necazul.

- Nevasta mea a căzut în apă, îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.

Atunci Dumnezeu sări în apă și apăru cu Penelope Cruz în brațe.

- Asta este nevasta ta? întrebă el.

- DA! urlă omul.

Atunci Dumnezeu, furios, îl luă la ceartă:

- De ce minți?

Atunci, tăietorul de lemne începu să explice:

- Dacă spuneam „nu” la Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta-Jones. Și dacă și atunci aș fi spus „nu”, a treia oară mi-o aduceai pe nevastă-mea.

- Și, dacă de data aceea aș fi spus „da”, mi le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaș și n-am de unde să hrănesc trei femei.

Acesta este motivul pentru care am răspuns cu „da” de prima dată.

Morala: Bărbații mint întotdeauna numai din motive perfect oneste și logice.

Următoarele rânduri sunt o pildă după care mă ghidez eu în fiecare zi. Vă sfătuiesc să o urmați și vă garantez că vă veți simți foarte bine în fiecare moment al zilei.

A fost odată un bătrân care și-a chemat nepoții în jurul său pentru a le spune o poveste, așa cum vă spun și eu vouă aici, la masa de la restaurantul Dorada al hotelului LEV OR****. S-au așezat cu toții în jurul focului și apoi bunicul a început să le spună povestea.

“Eu sunt câmpul de bătaie dintre doi lupi: unul alb şi unul negru. Lupul alb este bun, blând şi inofensiv. El trăieşte în armonie cu tot ceea ce se găseşte în jurul lui şi nu se simte atacat atunci când nimeni n-a avut această intenţie.

Lupul bun luptă doar dacă e corect să o facă şi când trebuie, pentru a se proteja pe el sau pentru a-şi apăra familia. Are grijă de toţi ceilalţi lupi din haita sa şi nu se comportă niciodată altfel decât este.

Dar în interiorul meu trăieşte şi un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, mânios, nemulţumit, invidios şi temător. Până şi cel mai neînsemnat lucru îl face să izbucnească într-o criză de furie. Se luptă cu toată lumea, tot timpul, fără niciun motiv. Nu poate gândi limpede, pentru că lăcomia de a avea mai mult, mânia şi ura îl copleşesc.

Dar este o mânie inutilă, dragilor, deoarece această mânie nu va schimba nimic. El caută ceartă oriunde merge şi de aceea o găseşte cu mare uşurinţă. Nu are încredere în nimeni şi nu are prieteni adevăraţi.”

Nepoții au stat tăcuți și înmărmuriți cu ochii la bunicul lor, când una dintre nepoțele l-a întrebat: „Bunicule, care dintre lupi va câștiga bătălia?”

Bunicul a zâmbit și nu a spus nimic pe moment, replicând după aceea: “Lupul pe care îl hrănesc cel mai des”.

Despre vin puteți citi și singurei pe etichetă în timp ce eu vă voi spune despre Clubul Celor 99. Și voi faceți parte din acest Club?

Cândva trăia un rege care, în ciuda luxului ce-l înconjura, nu era nici fericit, nici mulțumit.

Într-o zi, regele a văzut un slujitor care cânta fericit în timp ce lucra. Era fascinat. De ce el, Regele, conducătorul suprem al acelor ținuturi, era mereu nefericit și morocănos, în timp ce un umil slujitor era atât de vesel și de fericit? Așa că l-a întrebat: „De ce ești așa de fericit?”

Omul a răspuns: „Majestate, sunt doar un slujitor. Nici eu, nici familia mea nu avem nevoie de foarte multe lucruri – doar de un acoperiș deasupra capetelor noastre și de o mâncare caldă pentru a ne umple burțile.”

Deserturile - partea cea mai bună a unei mese. După aperitivele de început, firește. Nimic nu e mai bun pe lume decât antreurile bine făcute.

Primul desert de azi - creme brulee (12 lei). Dar să continuăm despre Clubul Celor 99. Și să răspundeți sincer, măcar în gând, dacă-i aparțineți.

Însă regele nu era mulțumit de acel răspuns. A vrut să audă părerea consilierului său de încredere. După ce a auzit problemele împăratului și povestea slujitorului, consilierul a spus: „Majestate, cred că slujitorul nu face parte din Clubul Celor 99”.

„Clubul Celor 99? Ce este Clubul Celor 99? ” a întrebat regele.

Consilierul a răspuns: „Majestate, dacă vreți să știți cu adevărat ce este Clubul Celor 99, puneți 99 monede de aur într-o pungă și lăsați-o în fața ușii acelui slujitor.”

Când slujitorul a găsit punga, a luat-o în casa lui și a deschis-o. S-a bucurat mult… atât de multe monede de aur … A început să le numere. 99 de monede. Le-a numărat din nou și din nou. Tot 99 de monede. „Oare ce s-a întâmplat cu ultima monedă? Desigur, nimeni nu ar pune într-o pungă doar 99 de monede… în mod sigur au fost 100” își spunea slujitorul.

Cel de-al doilea desert a fost ananas pe plită cu înghețată piersici și nuci caramelizate (12 lei). Mmmmmm... Super-delicios! Am inundat tastatura de poftă...

A căutat peste tot unde s-ar fi putut pierde moneda, dar n-a găsit-o. În final, obosit, a decis că va munci mai mult ca oricând pentru a câștiga acea moneda de aur ce-i lipsește pentru a-și completa colecția.

Din acea zi, viața slujitorului s-a schimbat. Muncea mult prea mult, a devenit morocănos și mereu se certa cu familia sa pentru că nu-l ajuta să câștige acea ultimă monedă din colecția sa. Și nici nu mai cânta în timp ce lucra.

Văzând această transformare drastică, regele era nedumerit. Când l-a întâlnit pe consilierul său, acesta i-a spus „Majestate, acum slujitorul tău a intrat oficial în Clubul Celor 99.”

Apoi consilierul a continuat, „Clubul Celor 99 este un nume dat acelor oameni care au ajuns sa aibă destule pentru a fi fericiți, dar nu sunt niciodată mulțumiți de toate acestea. Deoarece întotdeauna vor dori și se vor lupta pentru încă un lucru în plus, spunându-și: „Vreau să mai obțin doar acest ultim lucru și atunci, pentru tot restul vieții mele voi fi fericit! Și mereu va fi un ultim lucru.”

Cred că sunteți de acord că restaurantul Dorada al hotelului LEV OR**** merită din plin lingura de lemn pentru ceea ce oferă. Invitatele clientei noastre se vor simți minunat.

Sper că v-au plăcut poveștile mele, chiar dacă nu atât de mult precum delicatesele de la restaurantul Dorada al hotelului LEV OR****. Și pentru că are numai bunătăți în meniu și este la demisolul clădirii am scris în titlu că este comoara pe care noi am descoperit-o întâmplător în adâncuri.

Nu, nu am uitat că v-am promis o surpriză în finalul acestui fotoreportaj culinar maraton. Iată despre ce este vorba.

Răspunde până la 15 aprilie 2016 la următoarea întrebare și poți câștiga un ospăț pentru tine și cineva drag la restaurantul mediteranean Dorada al hotelului LEV OR****:

Unde este poziționat restaurantul mediteranean Dorada al hotelului LEV OR**** față de principalele puncte din București de care este interesată clienta noastră?