Și eu știu un aliment care nu îngrașă și te face și frumos, dovada o aveți în finalul acestui fotoreportaj maraton. Dar am întâlnit un restaurant unde nimic din ce au în meniu nu îngrașă și se află la numai doi pași de restaurantul pentru oameni care nu vor să slăbească. Ironia sorții, nu?
Restaurantul se află pe strada Domnița Ruxandra nr. 7, la răspântie cu Leonida și Icoanei. Casa, construită în anii cincizeci, este o fostă grădiniță particulară, cumpărată de proprietarele localului de la un japonez după ce tot au încercat să închirieze, dar nu au găsit nimic convenabil - chirii exorbitante pentru imobile în metastază.
KID YOU NOT înseamnă într-o traducere foarte liberă ”pe bune și fără mișto”, adică nu este o glumă că ne oferă mâncare ce nu îngrașă (dar nici nu slăbește) și, contrar Legilor lui Murphy, nu este nici imoral și nici ilegal. Incredibil, la prima vedere.
Luciana și Simina sunt proprietarele noului restaurant KID YOU NOT, ele au lucrat ani mulți în publicitate, încă mai lucrează deocamdată, până se vor pune lucrurile pe roți aici, în str. Domnița Ruxandra 7.
Luciana ne explică puțin din conceptul gândit de ele în urma unui mod de viață pe care ele îl aplică în viața de zi cu zi de vreo trei ani, deja.
Multă lume ne-a întrebat: “Cum adică, domnule, Kid You Not, mâncare care nu îngrașă? Ce înseamnă asta?”
O să răspund la întrebare cu un roman-fluviu. Cred că, în felul acesta, veți înțelege mai bine cine suntem și de ce suntem așa.
Ne-am dat seama că există două tipologii de oameni care se luptă cu greutatea. Unii-s grăsuți care se chinuiesc să slăbească. Alții-s slăbuți, potențiali grăsuți, dacă nu s-ar chinui să se mențină.Toți sunt barem un pic gurmanzi. Toți se scăpa-n lucruri pe care n-ar trebui să le mănânce. Toți se simț vinovați când n-au grijă ce mănâncă. Iar ca ei sunt mulți (gândiți-vă, numai, câte dintre domnițele pe care le cunoașteți sunt etern la cură sau nemulțumite de cum arată).
Dacă la exterior casa în care se află restaurantul KID YOU NOT îmi inspiră o închisoare secretă a CIA în România, la interior mă duce cu gândul meu pervers la sala de mese a unui pension de domnișoare obraznice cu bluză albă și sarafan negru ce trebuie să fie corectate din când în când cu nuielușa pe părțile moi posterioare. ”Yay!”
Cred că eu aș picta niște firicele întortocheate de plante crem sau cafeniu deschis pe pereții exteriori cât și pe gard. Ar arăta foarte fain, zic eu.
Decorul este minimalist-auster, iar mobilierul a fost realizat impecabil de Mobirom - un expert al dotărilor de restaurant în ceea ce privește scaune, mese etc.
”Yay!” înseamnă o exclamație de bucurie, dar și cocaină în slang, totodată. :)
Dar să lăsăm gândurile către duduile kinky și să vedem ce mai zice Luciana:
Apoi ne-am prins că
(1) Problema lor nu e că nu slăbesc. Căci toți ajung la un moment dat la o greutate optimă. Problema multora e că nu reușesc să se mențină acolo.
(2) Pentru că restaurantele clasice n-au atât de multe mâncăruri neîngrășătoare delicioase (sunt puține garnituri, puține salate, puține mâncăruri realmente bune care să nu te îngrașe). Așadar, când ajung în restaurantele clasice, mereu cedează în fața bunătățurilor îngrășătoare. Pe principiul, ‘pot să-ți fur și eu un cartof?’
Operation fail.
(3) Și pentru că mâncarea care nu te ingrasă nu e ceva atât de tentant. Ori e fadă, ca de spital. Ori e restrictivă, nu există multe alternative de mancăruri care nu îngrașă. (sunt puține garnituri care nu îngrașă, puține salate, totul conține zahăr – supa, sosurile). Ori e anostă, te obligă să mănanci mereu același lucru. Ori frustrează, te face să simți că te abții de la “ce e bun”.
Aici ne-am propus să venim noi, Kid You Not.
Un restaurant în care toată mâncarea e de așa natură concepută încât să te ajute să te menții. Nu neapărat să slăbesti (sunt mulți factori care conduc la slăbit). Dar să nu te îngrași. Dacă vreți, suntem calea de mijloc.
Am luat principiile comune din cele mai întâlnite diete (tip Montignac) și le-am aplicat în rețete. Am înlocuit tot ce îngrașă din mâncare cu alternativele neîngrășătoare, mai puțin calorice, cu indice glicemic mic și mai sănătoase. Zahărul cu fructoză naturală din fructe. Untul cu unt de cocos. Făina albă ultra rafinată cu măciniș de făină de secară, soia, hrișcă. Orezul alb cu orez negru sau orz.
În rest, am păstrat aproape orice vă puteți imagina și care ajută să vă mențineți. Am păstrat porțiile normale, în condițiile în care toate restaurantele și-au mărit farfuriile de la an la an. Și au făcut porțiile gigantice. Alt motiv pentru care lumea se îngrașă.
Am testat timp de jumătate de an rețete ca să le alegem doar pe cele mai gustoase, încât să nu se simtă compromisul de gust în niciun fel de mâncare. Sperăm noi. :)
Am făcut tot posibilul să ținem costurile în frâu cât de mult posibil, deși ingredientele cu care gătim noi sunt mult mai scumpe decât cele clasice. Pentru că vrem să încurajăm acest mod de viață, nu să fim prohibitivi. Și gata. Sperăm că am făcut bine ce am făcut. Dar mai bine va invităm să ne testați și ne spuneți voi cum vi se pare.
Păi, să testăm. Nu m-am speriat eu de spaima bacteriilor, d-apăi de o mâncare care nu îngrașă, nu?
Ne-au fost aduși mai întâi niște biscuiți crocanți care au fost foarte gustoși, i-am ronțăit mintenaș, doar că după ce i-am terminat am aflat că erau crecărșii pe care trebuia să-i mâncăm cu supa ce o comandasem, și nu un tapas din partea casei cum am crezut noi. Așadar au fost drăguți și ne-au mai adus o porție. Vorba reclamei: n-ai cu cine...
Este vorba despre SUPA DE ARDEI COPT cu cremă de brânză light și spumă de mentă (13 lei).
A fost bună, conform așteptărilor, dar pe gustul meu i-am presărat puțin parmezan și mai mult piper proaspăt râșnit, pe deasupra.
De băut am poftit la un vin petiant de la Crama Carastelec din Sălaj - Friza Rose 2015 cu 11,5% alcool (68 lei). Și ca să fac și o glumă de autobază, este un excelent vin pentru bărbați, dar băut de femei, vara asta...
Culoarea somonie și mirosul
profund de zmeură și căpșuni sunt specifice soiului Pinot Noir, iar apariţia
bulelor mici, catifelate şi persistente amplifică senzaţia stării de prospeţime
şi naturaleţe. Gustul de aceleași fructe roșii de vară, cum ar fi zmeură și
căpșune, aciditatea distinsă şi postgustul amărui de grapefruit se potriveşte
cu caracterul demisec al vinului petiant.
Crama Carastelec este singura
cramă din ţară care produce vinuri efervescente, de tipul petiante. În cazul
vinurilor petiante, dioxidul de carbon din vin rezultă din propria fermentație
a mustului, iar vinurile au o perlație ușoară (între 1 - 2,5 bar presiune) ceea
ce le transmite o maximă fructuozitate şi prospeţime. Brandul Cramei Carastelec dedicat vinurilor
petiante este Friza, de la cuvăntul “frizzante” din italiană, care înseamnă
carbogazos.
Aceste vinuri semi-spumante se numesc spritzig în Germania, frizzante în Italia și pétillant vins în Franța.
Cel de-al doilea aperitiv a fost TARTĂ FINĂ CU OUĂ POȘATE, piure de ceapă, prosciutto, smochine, ciupercuțe, mix de salate verzi și reducție de vin de Porto (19 lei).
A fost o prezentare de maestru, iar gustul și savoarea pe măsură - eu aș numi acest preparat BOLERO. Noi ne-am desfătat la fața locului, vă las să admirați spectacolul în liniște.
Crama Carastelec este prima
investiție din România gândită să producă preponderent spumante și vinuri
efervescente. Este situată într-una dintre cele mai vechi zone producătoare de
vin din tară, în apropierea masivului muntos Măgura Şimleului, numită și insula
cristalină a Transilvaniei, zonă care se remarcă printr-un sol aparte din
care vița-de-vie își extrage mineralele necesare pentru a da naștere unor
vinuri elegante, pline de finețe și rafinament.
Regiunea viticolă Crișana, în
maghiară Körösvidék, în germană Kreischgebiet, este situată între râurile
Mureș, Someș, Tisa și culmile Munților Apuseni. Parte a regiunii viticole
Crișana, Podgoria Silvaniei este atestată prin dovezi arheologice în cadrul
castrului roman de la Porolissum-Moigrad. Cartarea topografică iozefină arată
că încă din 1770 s-au cultivat struguri în Carastelec.
Carastelec, sat atestat din 1241,
azi parte din judeţul Sălaj, a fost parohie în Dieceza de Oradea, Decanatul
Şimleul Silvaniei. Primele surse scrise care fac referire la biserică apar în
secolul XVII-lea, pe vremea când principesa Zsófia Báthori, soţia lui György Rákóczi
al II-lea, deținea proprietăţi de pădure şi vii lângă cele ale bisericii. În
anul 1650 Zsófia Báthori a reconstruit biserica; pentru susţinerea acesteia a
donat pădure şi vie, iar parohului i-a donat propriul castel spre locuire.
Astfel apare primul document care demonstrează prezenţa plantaţiilor de viţă de
vie în localitate.
Regiunea viticolă Crișana este
una dintre cele mai vechi zone producătoare de vin din Transilvania; situată în
apropierea masivului muntos Măgura Şimleului, o insulă cristalină din
nord-vestul Transilvaniei. Zona Carastelec, încadrată de acest masiv, se
remarcă printr-un sol aparte din care vița de vie își extrage mineralele
necesare pentru a da naștere unor vinuri elegante, pline de finețe și rafinament,
cu o prospeţime și fructuozitate specifice soiurilor cultivate aici. Toate
acestea le conferă o personalitate și o tipicitate aparte.
Acest “loc-comoară” este un
amfiteatru natural cu un microclimat specific, pe partea superioară a unei
pante din apropierea satului cu expunere sudică. Plantarea soiurilor nobile de viță de vie a
fost realizată în 2011 pe 22,4 hectare. Amplasarea compactă a viilor in
vecinătatea imediată a cramei scurtează la minim transportul strugurilor
evitând astfel deteriorarea lor.
Cel dintâi fel principal a fost CANELLONI CU RICOTTA ȘI PĂSTRĂV AFUMAT, roșii uscate la soare, ”pământ” de măsline, mentă și pesto (23 lei). Cred că sunt de prisos comentariile.
Crama Carastelec a fost concepută
pentru a produce spumante cu metodă tradițională, întregul proces de vinificare
al acestora având loc în cramă, de la presarea strugurilor, fermentare în
sticlă, remuaj, degorjare, până la etichetare.
Crama – construită în 2011–2012
cu fonduri UE - este o construcţie semiînfundată, pentru a asigura temperatura
necesară de 14-15 grade Celsius. Foloseşte tehnologie de climatizare modernă,
cu pompe geotermale. Aria utilă desfăşurată a cramei este de 1433 mp.
Echiparea cramei cu utilaje
ultramoderne a fost efectuată în anul 2013, sunt rezervoare de fermentare din
oţel inoxidabil cu sistem de răcire, linie automată de îmbuteliere vin
efervescent şi vin liniştit, utilaj de etichetat și de remuaj pentru
spumant. Rezervoarele de inox au o capacitate totală de 2300 hl, din care două
rezervoare sunt speciale de presiune pentru producerea vinurilor petiante, iar
4 rezervoare concepute pentru a produce vin roşu. Vinurile se maturează
folosind butoaie de stejar de 225 litri, tip barrique, respectiv de 500 litri.
Proprietarii Cramei Carastelec sunt investitori
străini și provin din domeniul vinului,
mai precis în Ungaria deţin plantaţii şi crame de mărimea a 50 hectare
în vestul ţării, respectiv de 9 hectare în Tokaj, zonă renumită de producție a
vinurilor dulci.
Un alt preparat interesant (pentru că toate mi s-au părut deosebite) a fost RISOTTO DE ORZ CU SCALII DE VIȚEL AFUMAT, parmezan, ciuperci de pădure și nuci (25 lei). Eu l-am botezat ORZOTTO. :)
Textura de colivă a fost puțin ciudată, dar orzul a fost delicios fiind preparat în unt de cocos. Porție pe săturatelea, prețul foarte bun pentru ceea ce primești în farfurie.
Primul desert ales a fost TARTĂ DE LĂMÂIE CU SCORȚIȘOARĂ, bezea, zabaione de fructe de pădure și înghețată de cimbru (19 lei).
A fost bun, dar nu a corespuns cu gustul meu personal. L-am comandat doar ca să testez. Dar nu este genul meu de combinație culinară.
Celălalt desert a fost cel ce m-a făcut din nou fericit - MINITORT VELVET CU WASABI, PRALINE ȘI SOS DE CIREȘE (21 LEI). Excelent! Mai ales că nici nu îngrașă...
După cum v-am promis vă prezint dovada că mierea de albine nici nu îngrașă și te face și frumos. Iar în final doresc să fac o dedicație muzicală echipei KID YOU NOT care ne dă papa bun fără să ne îngrașe! Așadar merită certificatul ”lingura de lemn a restaurației bucureștene”. Felicitări!
PS - în meniu nu există bere, vine vara și sperăm să fie și cald, cred că ar trebui listate câteva etichete de bere bună, asta chiar îmi amintește de un bistro unde patronul nu a vrut cu niciun chip să vândă și cartofi prăjiți, dar după șase luni, văzând câți clienți pierde, nu a avut încotro... pentru că, să nu uităm, clientul este cel care ne conduce afacerea, oricare ar fi ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poftă Bună de Viață! :)