Meniu.TV: Vinuri de Măcin la Palatul Parlamentului

De Ziua Copilului m-am gândit la Tata. Cel despre care v-am povestit AICI cam ce fel de om era și ce viață a avut. Tata, ca și mine, s-a născut în județul Tulcea. El peste Dunăre de Brăila, la Smârdanul Nou, eu în orașul Măcin, cam de pe unde începe Delta marelui fluviu. Și el iubea vinurile acestor locuri. Eu le ador. Peștele său preferat era calcanul.

Nu demult a avut loc la Palatul Parlamentului Forumul Inovării organizat de Asociația Comunitățile Locale Riverane Dunării - www.Meniu.TV și Crama Curtea Regală din Măcin au fost sponsorii care au ajutat la buna desfășurare a evenimentului.

Au fost prezente personalități din toate țările de pe parcursul Dunării. Dar, dacă tot a venit vorba, să ne amintim câteva lucruri despre fluviul nostru drag, mereu prieten al poporului român de-a lungul istoriei precum și Marea Neagră.

Dunărea este al doilea ca lungime dintre fluviile Europei (după Volga), fiind singurul ce curge de la vest la est. Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m) în curtea castelului Fürstenberg.

Numele german al fluviului este Donau, pronunțat /'do.nau/. Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.

Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.

Napoleon numea Dunărea „regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga, „cea mai bogată în daruri”, ea bucurându-se de atenția popoarelor continentului; pe malurile ei s-au făurit și au durat până în zilele noastre civilizații milenare.

Pentru Țara Românească și pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost linia luptelor cu Imperiul Otoman: „Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e (...) ca o ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor” (George Vâlsan)

Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile grecești și Danubius în cele latino-romane.

Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară, Dunav în limba croată, Dunav; Дунав în limba bulgară și limba sârbă, Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru țările riverane, Danube în limbile engleză și franceză și Tuna în limba turcă.

Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.

Iată și cum este repartizat pe țări bazinul fluviului Dunărea:

România (29.9%),

Ungaria (11.7%),

Serbia (10.3%),

Austria (10.2%),

Germania (7.5%)

Slovacia (5.8%),

Bulgaria (5.2%),

Bosnia și Herțegovina (4.8%),

Croația (4.5%),

Ucraina (3.8%),

Republica Cehă (2.6%),

Slovenia(2.2%),

Elveția (0.32%),

Republica Moldova (0.29%),

Italia (0.15%),

Polonia (0.09%),

Așadar, i-am făcut o invitație... virtuală Tatei ca să bem un vin de Măcin, mai exact un Viognier sec, lansat de curând pe piață de către Crama Curtea Regală și prezent și la evenimentul de la Palatul Parlamentului, evocat mai sus.

Am făcut un mic ospăț la restaurantul românesc Casa Oprescu din Parcul Tineretului, care este, probabil, cel mai bun restaurant românesc din București.

De ce la Casa Oprescu? Pentru că gătesc un calcan întreg delicios, pentru eu mă simt foarte bine aici la terasa acestor oameni speciali și sunt sigur că și Tata ar fi iubit acest loc cu tot sufletul său mare de boem.

Calcanul prăjit întreg a venit ”la pachet” cu chipsuri de cartofi, ciuperci gratinate, mujdei de usturoi și salată de ardei iuți copți pe grătar. Și chifle tocmai scoase din cuptor. Vinul înmiresmat a curs învolburat pe gâtlejuri precum Dunărea la Cazane.

Dar să vorbim și despre vedeta ospățului nostru... Calcanul este unul dintre cei mai frumoşi membri aparţinând familiei peştilor turtiţi, cu corpul plat.

El preferă habitatele moderate calde unde apa nu este prea adâncă, se simt ca acasă pe un teren nisipos, pietros sau mixt , la o adâncime de 20-70 de metri.

O caracteristică specială a calcanului este corpul său în formă de disc. El poate să crească până la o lungime de un metru şi ajunge la o greutate de 20 kg. Cu toate acestea, pe piaţă are, de obicei, o greutate de la unu la patru kilograme.

Calcanii au partea inferioară de culoare albă, iar partea superioară este de un gri închis sau maro şi au pe pielea lor nişte umflături mici, caracteristice, care seamănă cu pietrele. Partea superioară permite calcanului să se adapteze foarte bine la împrejurimile sale şi, prin urmare, este dificil pentru duşmani să îl observe.

Calcanul poate trăi în mod optim până la 22 de ani. Acesta ajunge la maturitatea sexuală în al cincilea an şi depune icre în perioada aprilie-august. Larvele de calcan, la fel ca toate larvele peştilor cu corpul plat sunt iniţial simetrice şi plutesc în poziţie verticală în apă. Pe parcursul dezvoltării sale, ochiul se mută dinspre partea din spate a capului pe partea cealaltă a corpului. Peştii tineri încep să înoate pe o parte.

Calcanul este un peşte care vede cu ochiul stâng . El are o gură mare cu mulţi dinţi mici şi ascuţiţi.

Calcanii care provin din Marea Baltică sunt de obicei mai mici şi mai uşori decât alţi membri ai acestei familii de peşti cu corpul plat. Sunt mult mai mulţi calcani de gen masculin decât de gen feminin în toate zonele populate.

Iată sub ce denumiri îl mai puteți întâlni: latină - Scophtalmus maximus; germană - Steinbutt; engleză - Turbot; franceză - Turbot; spaniolă - Rodaballo; italiană - Rombo chiodato.

Calcanul este întâlnit în toate apele europene din Islanda în Maroc, inclusiv Marea Baltică, Marea Mediterană şi Marea Neagră. Zona principală de pescuit este Oceanul Atlantic de Nord.

Calcanul este un peşte comercial care, din cauza preţului său ridicat de pe piaţă, se dovedeşte a fi o captură de valoare și se pescuieşte cu traule, plase de pescuit şi cu paragate. Pe coasta de vest a Danemarcei este, de asemenea, capturat cu traule speciale trase pe fundul apei.

Este recunoscut la nivel internaţional faptul că orice calcan prins trebuie să fie de cel puţin 30 cm. Calcanul oferit de obicei pe piaţă are o mărime de 45-50 centimetri.

Trebuie să fii foarte experimentat pentru a prinde un calcan cu undiţa. Alegerea locurilor de pescuit depinde de sezon şi de aprovizionarea cu alimente.

La fel ca şi limba de mare, calcanul este în general considerat ca fiind cel mai bun peşte plat. Carnea sa fermă şi albă are o aromă subtilă, rafinată, iar aroma rămâne proaspătă pentru un timp relativ lung.

Din acest motiv nu este surprinzător faptul că preţul acestor peşti este foarte mare. Acest lucru explică, de asemenea, rolul său important în domeniul pescuitului şi semnificaţia sa economică.

Carnea de calcan este de culoare albă, fermă, şi are un gust distinctiv de nucă. Calcanul este deosebit de gustos atunci când este pregătit în cuptor. Cu toate acestea, nu ar trebui ţinut la cuptor prea mult timp deoarece carnea delicată se poate fărâmiţa atunci când este servit. Gustul “puilor de calcan“ diferă de gustul tipic al calcanilor adulţi. Greutatea ideală este de aproximativ trei kilograme.

Calcanul este cultivat și în crescătorii şi, prin urmare, este disponibil pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, este cel mai gustos în lunile de iarnă.

Calcanul se poate prepara după preferința fiecăruia, atât la cuptor, cât și prăjit în tigaie sau fript pe grătar. Și nu uitați de vinul preferat. ;)

De exemplu un Viognier delicios de la Crama Curtea Regală din Măcin. Sau dacă aveți chef, merge chiar și cu o Fetească Neagră de pe aceleași plaiuri hercinice.