miercuri, 27 iunie 2018

O Găină Prea Roșie - Restaurantul Red Hen




Observ că (acolo unde se ridică subiectul) se face destul de des paralela între gestul patiserului care a refuzat să realizeze tortul de nuntă al unui cuplu de același sex (câștigând cazul la Curtea Supremă) și cel al patroanei de restaurant (Stephanie Wilkinson, coproprietar al restaurantului Red Hen din Lexington, Virginia, SUA) care a refuzat să o servească pe Sarah Sanders (purtător de cuvânt al Casei Albe).

Mai mult, văd că se vorbește din ambele părți de ipocrizie sau de dublă măsură. Susținătorii patiserului îi acuză de ipocrizie pe cei ai patroanei de restaurant, amintindu-le acestora că vorbeau despre discriminare când patiserul a refuzat să facă tortul, și că acum aplaudă refuzul patroanei de a o servi pe Sanders. Din partea cealaltă, susținătorii patroanei de restaurant îi acuză de ipocrizie și de dublă măsură pe cei ai patiserului, amintindu-le acestora că ei vorbeau despre libertate de exprimare și despre dreptul de a-și selecta clienții atunci când patiserul a refuzat să facă tortul pentru nunta celor doi. Și la prima vedere cam așa și e: ambele tabere par să folosească discreționar și unilateral conceptul de discriminare.

Doar că eu cred că se pierde din vedere un lucru esențial și anume acela că NU vorbim decât aparent și la modul general despre cazuri similare. Să mă explic.

În ambele cazuri vorbim despre refuzul unui prestator de a servi clienții din motive ce țin de convingeri (religioase, politice, ideologice etc.). Până aici nici o diferență. La nivel de cadru general ne aflăm în aceeași categorie. Dar dacă analizăm cazurile comparativ ce vedem?


Păi vedem că patiserul NU a refuzat să realizeze tortul de nuntă pe motiv că cei doi clienți erau gay. Nu refuza să-i servească pentru că ar fi fost gay. Omul a spus-o explicit că i-ar fi servit cu orice altceva, la orice oră de program și în orice zi de lucru, exceptând tortul de nuntă. Le-ar fi făcut chiar și tort dacă, de exemplu, acela ar fi fost menit să încununeze ziua de naștere a unuia dintre ei sau ceva de gen. DOAR tortul de nuntă a fost problematic. De ce asta? Din motive de convingere religioasă. Credința lui (la care - încă mai - are dreptul constituțional, legal și în baza drepturilor fundamentale ale omului) îi spune că homosexualitatea e un păcat. Tot credința lui îi spune, însă, că poate judeca numai faptele cuiva, dar NU și persoana ca atare. Ba chiar știa pe baza acelorași valori că e grav de tot să amesteci lucrurile.

Așadar, dacă pe baza credinței lui el considera că a fi gay presupune a trăi într-o stare de păcat, tot pe baza credinței lui el nu-și permitea să se erijeze în judecător moral al acelora și NU a considerat nicicând că prăvălia lui ar fi (fost) închisă pentru cuplurile de același sex sau pentru indivizii care au o orientare sexuală anume. Căci patiserul nostru pare să știe foarte bine că ”nimeni nu este fără de păcat”, inclusiv heterosexualii, (ori el însuși!), prin urmare, pe criteriul (i)moralității cuiva n-ar mai fi putut vinde nimănui nimic. Ar fi închis afacerea. Ba, pe baza unor astfel de convingeri extreme, ar fi trebuit să accepte că nici măcar lui însuși nu i s-ar fi cuvenit să mai poată cumpăra ceva de pe oriunde, pe motiv de păcătoșenie.

Nu a fost cazul. Căci toate acestea l-au făcut pe el să NU-i discrimineze pe cei doi pe baza apartenenței la o comunitate anume. Dovadă că i-a servit și i-ar fi servit cu orice, mai puțin cu produse realizate special pentru nuntă. A refuzat strict, exclusiv, să participe fie și indirect (dar implicit) la un act pe care-l considera păcat. Atât. Căci ne putem abține de la a judeca oamenii pentru faptele lor, dar avem dreptul să refuzăm să luăm parte la acele fapte.

Pe scurt: patiserul NU a etichetat două persoane pentru a le discrimina pe baza acelei etichetări, doar a refuzat să fie parte la un eveniment care contravenea credinței sale intime.

În cazul restaurantului din care a fost dată afară Sarah Sanders, purtătorul de cuvânt al Casei Albe (și manager de campanie, plus consilier politic al lui Trump) avem o cu totul altă situație. Sanders nu a intrat în restaurant pentru a face o comandă pentru un eveniment organizat de Trump sau de administrația lui, nici pentru un eveniment menit să-l susțină pe Trump, ori să susțină politicile acestuia. Abia atunci am fi avut un caz similar cu cel al patiserului. Doar că Sanders a intrat în restaurant ca cetățean oarecare, să mănânce! Atât. Nu, nu a cerut restaurantului să susțină indirect (dar implicit) politica lui Trump. A cerut restaurantului să servească o persoană căreia îi era foame. Se face că acea persoană are funcțiile și convingerile politice pe care le are.


Patroana restaurantului a ales (după ce a recunoscut-o) să nu o (mai) servească. Patiserul ar fi fost la fel dacă, lămurindu-se că cei doi oameni din prăvălia lui erau gay, să le spună: ”Sorry, eu nu servesc gay, pentru trăiți în păcat și pentru că aveți valori pe care nu doar că nu le împărtășesc, dar pe care chiar le combat!” N-a făcut-o. Am văzut de ce. Pentru că nimeni nu e fără de păcat! Iar asta e un principiu de credință, nu o idee abstractă. În schimb, patroana restaurantului a decis că e OK să dea afară un client pe baza convingerilor și a activității politice ale aceluia și chiar să facă un ”statement” din acest lucru. Pentru că mesajul a fost clar: nu doar Sander, ci oricine altcineva despre care știe că a susținut sau susține într-un fel sau altul politica și administrația Trump va fi dat afară din restaurant.

Spre deosebire de patiser, patroana a etichetat și a discriminat pe baza etichetării. Patiserul NU a etichetat gay-ii în general (dovadă disponibilitatea lui factuală și declarată de a-i servi oricând, cu orice) doar a refuzat să contribuie la un eveniment anume al acestora.

Așadar, aparent două situații similare. Doar aparent. Căci discriminare există - aș zice - doar într-un singur caz. Și abia acum rămâne să stabilim cum e cu ipocrizia.

(un text de Silviu Dancu)



PS - restaurantul Red Hen din Lexington, statul Virginia, SUA, este înființat în 2008 și este unul ce lucrează cu furnizori locali, un ”farm-to-table” ca și concept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poftă Bună de Viață! :)