După cum vă spuneam și AICI, am o mare admirație pentru oamenii care în situații de criză nu stau cu mâinile încrucișate și încep să bocească, ci acționează chiar mai bine decât în mod obișnuit.
V-am povestit despre restaurantul italienesc Cent'anni de la Foișorul de Foc, din strada Iancu Căpitanu 40. Ei, bine, în urmă cu vreo opt ani, aici a funcționat restaurantul unguresc Duna care și-a suspendat activitatea din cauza unor probleme de familie ale proprietarului afacerii, Dna Andreea Caba. În perioada de izolare de anul acesta, pentru a putea optimiza la maxim cheltuielile localului, s-a redeschis restaurantul unguresc Duna în același spațiu cu restaurantul italienesc Cent'anni. Așa că și după deschiderea teraselor au rămas împreună, într-un concept unic în București - când te așezi la ei la masă ți se aduc două meniuri, unul unguresc și unul italienesc. Specialitățile sunt preparate de persoane diferite. Și ca o coincidență amuzantă, atât Ungaria cât și Italia au aceleași culori în componența drapelului.
Deci am revenit cu Ghidul Lingurin al Restaurantelor din România în strada Iancu Căpitanu 40, lângă Foișorul de Foc, la terasa primitoare a restaurantului unguresc Duna.
Să dăm drumul la muzică și să admirăm din toate pozițiile câteva preparate ungurești de excepție. Și o să vă și spun pe scurt povestea familiei ce deține restaurantul Duna. În timp ce savurez o palincă de Ardeal.
Isten hozott! Adică ”bine ai venit” în maghiară. Jó étvágyat! ”Poftă bună” cum ar veni.
Începem fotoreportajul nostru cu gulaș de vițel (21,5 lei) cu pastă de ardei iute. Eu am cerut și chifle ca să văd ce gust au pentru că sunt făcute ”în casă”. Dar nu le-am mâncat pentru că gulașul acesta conține atât tăiței de casă cât și cartofi.
Așadar a fost odată în aporpiere de orașul Szeged din Ungaria o familie de burghezi ce purta numele de Szabo - și anume Zoltan, Wilma Emma și fiul lor Zoltan Laszlo.
Doamna Wilma Emma Szabo, deși provenea dintr-o familie înstărită, era foarte harnică și gătea cu pasiune pentru soțul și copilul ei, astfel încât bucătăria ungurească nu mai avea taine pentru ea.
După al doilea război mondial, familia Szabo s-a stabilit în Oradea crezând că România nu v-a face parte din lagărul sovietic văzând că Regele Mihai încă mai este la conducerea țării.
Din pasiune pentru sport, Zoltan Laszlo se mută în București unde o cunoaște pe preafrumoasa Dochia, artistă la teatrul de revistă Cărăbuș condus de celebrul Constantin Tănase.
Deși Dochia nu știa să facă nici măcar o omletă, harul ei artistic și dragostea sa pentru Laszlo au fost suficiente să deprindă tainele bucătăriei maghiare de la Wilma Emma.
Pasiunea pentru gătit a continuat din generație în generație, mai întâi cu Emma Anna, fiica lui Laszlo și a Dochiei, iar apoi cu Andreea Caba - managerul restaurantului Duna și, totodată, bucătarul șef al localului din Iancu Căpitanu 40, lângă Foișorul de Foc.
La felul principal m-am desfătat cu Lepchanka (98 lei) adică turnedo Rossini în interpretare maghiară - mușchi de vită cu ficat de gâscă, gratinat cu trei feluri de brânză, totul pe o turtă de cartofi ce pe la noi se numesc tocinei bucovineni. Și un vin roșu italienesc foarte potrivit (90 lei).
Șomloi este un desert unguresc mai puțin cunoscut decât gomboti cu prune, dar este fabulos - are blaturi de cacao și de vanilie cu multă nucă și stafide, bine însiropate cu rom, acoperite cu ciocolată (19 lei).
Ghidul Lingurin al Restaurantelor din România merge mai departe, aventurile culinare culinare continuă. În final de fotoreportaj vă dedic vouă și echipei de la restaurantul unguresc Duna (care înseamnă Dunăre în maghiară) o melodie de neuitat precum deliciile descrise mai sus. Poftă Bună de Viață! See You S(p)oon! Slurp!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poftă Bună de Viață! :)