Brain Storming la Paninaro

Mi-am tot dorit să ajung în decembrie 2020 la Paninaro în Luterană 3, un bistro ce se află localizat destul de aproape de locuința mea, pentru a mă bucura de un burger cu creier pane, și pentru că nu am reușit, a fost ”rezoluția” mea pentru 2021.

Și, ca să nu ratez asta, am făcut rezervare pentru prima zi a anului 2021 la mica terasă cu 3 mese pentru a prânzi aici. 

Așadar, Ghidul Lingurin al restaurantelor din România a poposit în prima zi a noului an la Paninaro - ”restaurant pentru mic dejun și brunch - creative food & cool vibes”, așa cum se prezintă chiar ei pe pagina de facebook.

A fost o zi însorită, și era fain dacă stăteai la soare, dar terasa de la Paninaro era la umbră și mai bătea și vântul, din păcate nu au avut niciun strop de încălzire, așa că mi s-au criogenat toate bijuteriile instant când m-am așezat pe scaunul metalic înghețat. Ca-n bancul cu Bulă în Siberia - este foarte important cum te prinde înghețul. Nu ar fi fost rea o pernuță sau ceva.

Acest fotoreportaj este susținut de Adam & Eve Diamonds - experți în inele de logodnă.

Am început Anul Nou Cârciumăresc cu o ciorbă de coaste afumate cu tarhon murat (25 lei), foarte bună pentru reveneală. Cea mai bună ciorbă de coaste afumate din capitală se poate mânca în București la Casa Oprescu - cel mai bun restaurant românesc din București, dar asta a avut un element surpriză, e vorba de tarhonul murat care a făcut toți banii, bani care mi s-au părut cam multicei, sincer să fiu. Eu am găsit ca scuză faptul că în pandemie se supraviețuiește mai greu, dar cineva mi-a spus că la Paninaro prețurile au fost măricele dintotdeauna.

Tarhonul ăsta murat mi-a amintit că nu am mai mâncat demult țelină murată, cam de prin 2010 când am pus ultima dată murături - acum le-am cumpărat de la Sera cu Arome, sunt bune, dar nu cum le făceam eu.

Felia de pâine, puțin perpelită pe plită, a fost gustoasă și a fost inclusă în prețul ciorbei. Ar fi mers brici și un ardei iute. Iar înainte o țuică fiartă. 

Și tot în preț au intrat și tacâmurile de unică folosință din carton și plastic. Asta m-a enervat maxim, nu îmi place să beau și să mănânc din astfel de materiale.

Și șervețelele ar trebui să vină într-un suport pentru că le zboară vântul și alergi după ele ca să le vânezi de-a lungul trotuarului și să le pui la pubelă.

Următorul moment al călătoriei mele gAstronomice cu care am început anul 2021 a fost cel pe care eu l-am numit Brain Storming, mai exact burgerul cu creier pane de vită, în combinație cu cremă de telemea, roșii confiate, castraveți murați, ceapă frecată cu oțet și boia afumată, praz, toate într-o chiflă pufoasă ca o căciulă din blană de miel plină cu pui de găină cu puf galben, abia ieșiți de-o zi din ou (40 lei).

Prețul a inclus cartofii prăjiți, sosul ce ar fi trebuit să fie mai picant, în contradicție cu creierul pane destul de gras, și, bineînțeles, tacâmurile alea enervante. Mie îmi place să mănânc creier la pergament (care acum a fost înlocuit cu folia de aluminiu) la cuptor, dar găsesc foarte rar. Creierul pane e un pic cam grețos din cauza uleiului înghițit de pane ce vine peste creierul  care este și el gras.

Mare zgârcenie la șervețele, mi s-a dat o singură foiță care era în punguța cu cuțitul și furculița de plastic, asta în condițiile în care orice burger își revarsă intimitățile prin toate părțile sale laterale adică de jur-împrejur.

Am uitat să menționez că vinul a fost un cinstit Roșu de Petro Vaselo, o cramă bănățeană care face vinuri bune, dar la 18 lei mi se pare, din nou, un preț puțin exagerat - 12 lei era suficient pentru condițiile de servire. 

Am vrut să testez și un desert, dar bătea vântul, era chiar ger la umbră și nu am vrut să încep anul gripat. Așa că am plecat ca să ajung cât mai repede la soare.

Am uitat să vă spun că se dă comanda la bar după ce îți alegi ce dorești de pe o tablă pe care e scris meniul, iar servirea foarte promptă a fost făcută de către proprietara afacerii, Melinda Teohari, care muncește mult și bine inclusiv pentru promovarea micului bistro.

Ca o concluzie de final pot spune că la Paninaro găsești un street food un pic cam scump, ca orice street food de pe la noi, dar hipsterilor le place asta, acele ”cool vibes” se plătesc pe măsură. Combinațiile culinare sunt interesante, așa că merită degustat cam tot ce au ei prin meniu. Și apropo de tineri, la sfârșitul acestui fotoreportaj veți găsi un video despre cum se distrau cei ca mine înainte de 1990. Aventura gAstronomică va continua și în 2021, Ghidul Lingurin al Restaurantelor din România merge mai departe, mulțumesc că sunteți alături de mine. Poftă Bună de Viață! Slurp!